The Devil with Hitler este un nazisploitation din 1942
despre care vreau să termin de scris cât mai repede pentru că nu vreau ca
maică-mea să vadă titlul documentului pe desktop-ul meu. Hai să-i dăm cox.
În primul şi-n primul rând, trebuie să menţionez faptul că
ăsta este singurul film care m-a făcut să mă simt ca o scursură umană pentru că
am râs la el. Singurul. Nu cred că
trebuie să vă explic de ce mă simt vinovat râzănd în hohote la un film care îl
pune cel mai mare bulangiu din istorie, Adolf Hitler, împreună cu Mussolini şi
împăratul Japoniei într-un şir de situaţii care plagiază cu neruşinare The
Three Stooges. Ah, apropo, împăratul Japoniei este, evident, jucat de-un actor
cât se poate de caucazian pentru că, ştiţi voi, 1942. Şi pe Împăratul Japoniei,
personajul, îl cheamă Suki Iaki. Aaa...
hhhh...aaaa... hhhhaa... PFHAHAHAHAHAHAHAHA.
Dar Marco, se întreabă cei trei cititori fideli ai blogului,
dându-şi ochii peste cap, dacă te face să te simţi ca un jeg (ceea ce şi eşti,
de altfel), de ce îţi mai pierzi timpul cu borătura asta de film? Păi, staţi
aşa, că asta nu-i tot. Pe lângă tema evident propagandistă a filmului,
personajele excesiv de caricaturale şi năzbâtiile prin care trec, există pe acolo,
undeva în fundal, o chestie numită
poveste care pune filmul în mişcare. Premisa sună cam aşa : după lungi
deliberări, comisia de conducere a Iadului a decis ca Diavolul să fie înlocuit
de Hitler. Disperat să-şi salveze cariera, Ghiavolul le-a făcut o ofertă de
nerefuzat: dacă reuşea să-l convingă pe Hitler să facă o faptă bună, acesta
putea să-şi păstreze slujba. Comisia, cu o oarecare doză de scepticism, i-a
acceptat oferta şi de aici începe povestea.
O poveste presărată de slapstick, propagandă şi rasism.
Hitler este un scandalagiu neîndemânatic care nu se poate abţine de la a dărâma
mobila şi de la a-şi da foc la funduleţ o dată la trei secunde, Musolini este
un fel de fel de Droopy în variantă umană care ne impresionează cu nişte
expresii faciale care l-ar face gelos până şi pe Stallone, iar Suki Iaki,
pardon, împăratul Hirohito este o nevăstuică alunecoasă şi vicleană. Pe lângă
incidentele care reprezintă sursa principală de amuzament din acest film, avem şi un subplot în care cei trei ştrengari încearcă în secret
să se omoare unul pe altul, dar fără
rezultate. I-lar.
Cam asta e tot ce vă pot spune despre film fără să vă stric
distracţia. Dacă v-am stârnit interesul, daţi o fugă pe YouTube şi uitaţi-vă la
el, are doar 50 de minute. Dar aveţi grijă să daţi sonorul încet şi să
închideţi uşile înainte să-l porniţi. Eu deja o aud pe maică-mea vorbind cu
poliţia în camera alăturată.
No comments:
Post a Comment