Înainte să fugiți repede la cel mai apropiat magazin online pentru a-l cumpăra, țin să va precizez faptul că, la fel ca în cazul oricărui horror asiatic bun, s-au trezit americanii să toarne un remake. Lucrul acesta de obicei mă enervează la culme. Pentru ce pana mea avem nevoie de remake într-un interval de 4 ani, asta nu o să înțeleg niciodată. Mai ales că americanii nu vor ajunge niciodată la nivelul asiaticilor, și, îndrăznesc să spun, nici măcar la nivelul unor producători europeni, când vine vorba de filme horror în adevăratul sens al cuvântului. Prin urmare dacă doriți să căutați informații pe IMDb sau alte site-uri de acest gen, căutați varianta din 2004.
Bun, acum că am trecut peste acest detaliu major, cred eu, pot să vă delectez cu câteva cuvinte despre film. Shutter a fost unul dintre cele mai înfricoșătoare horror-uri pe care le-am văzut vreodată. Este genul de film care te ține în suspans o jumătate de oră, aruncându-ți în figură o scenă care să te facă să muști din pat fix în momentul în care credeai că nu se va mai întâmpla nimic.
Personajul principal, Tun, este un tânăr fotograf care trecuse peste o dramă personală, decesul prietenei. Acesta este însă bărbat, iar cum toată lumea știe că bărbații sunt niște porci, și-a făcut repede o altă prietenă cu care dorea să conviețuiască în liniște până la adânci bătrâneți. Doar că cineva, undeva nu este de acord cu acest lucru și dorește să facă tot posibilul pentru a-l împiedica.
Shutter este genul de film care te va răscoli pe toate părțile, te va lua tare în brațe și te va izbi de perete, pentru că apoi să-și ceară scuze și să te mai izbească o data. Nu pot spune că-l recomand fanilor filmelor horror asiatice fiindcă sunt convins că nu mai este niciunu care să nu fi trăit sub un bolovan și să nu fi auzit de el, prin urmare îl recomand tuturor fanilor horror. Este o gură de aer binevenită după alaiul fără sfârșit de filme hollywoodiene scoase pe bandă rulantă, fără absolut nici un feeling.
Și, vă mai spun o data, nu vizionați remake-ul american. Deși nu pot să spun că este un film prost, dacă-l privim standalone, nu se compară cu varianta originală. Vizionare plăcută, și spor la sperieturi!
Cum să-l vizionez: Ecran mare, sunet la maxim, lumina cât mai puțină. Fără snacks-uri (da, chester, va trebui sa te abții) fiindcă riscați să faceti curat pe jos dupa film. Vizionați-l într-un grup de maxim 2-3 persoane pentru a evita caterinca ieftina.
Sistemul de rating patentat de RaptoR: te vei căca pe tine de frica / 10
Simt...da, sunt sigur că nu mă înșeală simțurile...simt PROFESIONALISM pe blogul asta! Kudos dudes și la cât mai multe astfel de articole bune. Aveți un cititor abonat în persoana mea ;)
ReplyDelete