The Dark Knight: Rises / Stagnates / Falls

"In that order!" - cum ar zice americanu', imi par a fi titluri mult mai potrivite celor trei producții Christopher Nolan / David S. Goyer și mai tarziu Jonathan Nolan. Textul, cum probabil vă imaginați, abundă în spoilere.

Am de făcut o confesiune - nu sunt un adevărat fan al eroului creat de Bob Kane, sau cel puțin nu mai sunt sigur că apelativul ar putea fi folosit în cazul meu. Dacă m-ar fi intrebat cineva pe la vârsta de 10 ani ce vreau sa mă fac când o sa fiu mare aș fi răspuns pilot de avion sau Batman. Cu trecerea timpului însă nu numai că am învățat că “fan” e prescurtarea de la “fanatic”, dar am și cunoscut cazuri de astfel de oameni devoratori obsesivi de cultură populară. Sunt bucuros să nu mă găsesc printre ei, experiența mea cu cavalerul negru (cât de aiurea sună!) fiind rezumată la cele 4 filme precedente, 2 jocuri și aflată sub sfera de influența extrem de puternică a lui Batman: The Animated Series.

Așadar, deși sunt familiarizat cu elementele importante ale mythos-ului Batman, sunt în același timp suficient de distanțat de acesta încât sa nu rămân blocat în detalii obsesive. O consider a fi poziția ideală pe care o poate avea un comentator / critic al trilogiei Dark Knight. Seria mi se pare demnă de discutat nu atât pentru ce este, ci mai degrabă pentru ce ar fi putut să reprezinte, anume un pas important spre o grav necesară maturizare a filmului american cu super-eroi, tipic industriei americane. Chiar mai mult, prin succesul uriaș pe care l-au avut ar fi putut chiar să schimbe, măcar parțial, paradigma în care a rămas blocat fenomenul “benzilor desenate” mainstream de mai bine de 60 (70?! wtf?) de ani.

Am să le iau pe rând și voi încerca, atât cât îmi permite tema, să fiu scurt…

Nu cred că încape dubiu asupra faptului că din întreaga serie The Dark Knight este producția mai reușită, dar țin să subliniez aici că aprecierea e făcută d.p.d.v. al “producției” - deci o creație reductibilă la elementele sale constitutive - cinematografie, montaj, actorie, coloana sonora etc. Ce încerc eu să argumentez e că Batman Begins e de fapt titlul care promitea cele mai multe, în acesta fiind puse bazele pentru maturizarea de care vb. mai sus, doar pentru a fi decimate în următoarele două filme.

Fără să o lălăi, în opinia mea (și în opinia unui prieten care la un moment dat chiar a încercat să realizeze un proiect artistic pornind de la aceasta idee) super-eroii benzilor desenate ar putea deveni protagoniștii unor pseudo-Legende ale Olimpului contemporane. Ar putea, dar sunt și vor fi în continuare departe de așa ceva atât timp cât se vor folosi de deus ex machinae cât cuprinde, personaje superficial construite, motivatii aberante sau ilogice, scoatere de twist-uri din cur.

Plauzibilitatea inițial râvnită de Nolan prezentă în primul film este probabil cea mai bună metodă de abordare a problemei. Conceptul recontextualizării unui super-erou în contemporaneitate, într-un univers recognoscibil de către privitor e cu siguranță admirabil. Iar  pentru ca demersul să fie unul de succes e evident că totul trebuie să rămână în același univers al plauzibilului, nu numai cinematografia sau locațiile citadine cunoscute. Ideea e că această condiție odată îndeplinită deschide calea abordării unor teme cu picioarele mai pe pământ, în afara celor de tipul villains are bad mmmkay?! Nu sunt absurd, nu îmi doream coborârea genului de film superhero în cotidian (în "banal" ar zice unii). Nu aveam pretenții la următorul Once Upon A Time In America, ci la un echilibru precar și atent îngrijit între cele două lumi: cea a benzilor desenate și cea a zilelor noastre.

Desigur, Batman Begins e departe și el de formula ideală, dar mi-am pus oarecum speranțele tocmai în titlu, mi-am zis că doar this is the beginning of a beautiful friendship. Avantajul lui constă în migala cu care încearcă să ofere o explicație coerentă pentru fiecare element al cunoscutului mythos. Îmi place cum Batman are probleme în găsirea costumației perfecte, cum toate gadget-urile sale provin din proiectele militare ale Wayne Enterprises, cum batmobilul este progenitura dintre un tanc și un Hummer, cum Bruce este indirect vinovat de moartea părinților, îmi place că filmul devine bombastic / spectacular abia în final și cum parcă totul este expus și regizat cu răbdare.

Asta nu înseamnă că duce lipsă de stupize stupize... Avem aici motivația din spatele League of Shadows, anume că Gotham e o megalopolă iar cum toate megalopolele sunt putrede și malefice (pentru că pitong!) aceasta trebuie salvată prin... ăăă... distrugere totală (nu întrebati! pentru că pitong!). Avem și interpretări actoricești de multe ori sub-mediocre (Katie Holmes lol), un caucazian ridicol care își spune Ra's Al Ghul de parcă ar fi un nick pe forum, o conspirație de mii de ani care distruge civilizațiile atunci când și-au atins apogeul (v-am spus să nu întrebați! pentru că pitong!), reacții în lanț cu vapori de apă lacunar explicate.

Mai pe șleau nu am fost în întregime impresionat de film, dar am zis că auspiciile sunt bune. După succesul pe care l-a avut primul titlu, Nolan ar trebui să aibă mână liberă iar continuarea ar trebui sa reprezinte o evoluție... nu!? Nu?!

Cu The Dark Knight treaba e ceva mai complicată. Pentru a nu vă pierde prea mult timpul (deja am făcut-o da' fie) am să ma folosesc de formatul Movie Notes:

• Cum *** să aibă mafia o bancă fie ea și underground-ish, vor să ajute filajul? Hmm îmi place Joker-ul ăsta zdrențuros; planul ar fi fost ok daca nu ieșea cu autobuzul din bancă direct în mijlocul traficului.
• De ce sunt puse în rolul unei procuroare de temut numai fetițe prințese? Mamă cât de bine e folosită coloana sonoră!
• Cum reușește un singur om (în costum mov) să intre neinvitat într-o întâlnire de boși ai mafiei? Da-mi-aș palme cât de tare a fost trucul cu creionul si cât belea poate să joace Heath Ledger!!!
• Mi-a plăcut cum îi torturează Joker pe batman look-alikes.
• E evident că prin tuneluri va avea loc o ambuscadă deci de ce *** o iau prin pasaj când puteau ocoli 10 metri mai încolo camionul de pompieri? Mamă ce bun e montajul scenei de acțiune cu mașini, aștia știu când să foloseasca muzica și când nu!!!
• Legile fizicii nu îi permit să răstoarne camionul în halul ăsta. Da, dar întreaga scena de final e regizata bine, și dominată de Ledger.
• Vocea lui Batman frizează penibilul. Futui!, Cât de bine poa' să joace Heath  Ledger!!!
• Planul ăsta de evadare e stupid, se bazează pe atât de multe elemente încât nu ar fi trebuit să îi iasă. E pur și simplu absurd, efectiv un plan într-un plan într-un plan, sună familiar. De ce toată secția de poliție e năucită de bombă în afară de Joker?  E demențial cum Ledger scoate capul pe geam!!! Sound mixing-ul e impecabil!!!
• Ăăăă... procurorul lui pește Dent se pare că e la fel de ușor de manipulat ca un puști de 6 ani. V-am spus cât de bine joacă Heath Ledger?!!!
• De unde a scos Bruce Wayne deus ex machina asta? Cum a reușit și când a proiectat și programat de unul singur un sistem de supraveghere al întregului oraș cu tot cu interfață shukară. Am menționat că interfața e shukară?
• În caz că nu știați, marea slăbiciune a lui Batman sunt câinii... I know, right? Who would've guessed... Apparently the Joker did without reason. E bună ideea cu ostaticii.
• Pfff... vezi să nu arunce niște criminali periculoși de la pârnaie celălalt feribot în aer. Omg omg! Heath Ledger cu capu-n jos joacă la fel de bine.
• Ideea necesității lui Dent de a rămâne un simbol pentur oraș merge.

Unde vreau să ajung e că The Dark Knight a reprezentat o evoluție pe formă, nu pe fond. Ceea ce un privitor simte de obicei e fascinația față de execuția filmului: coloana sonora, montaj, imagine și mai presus de toate interpretarea lui Heath Ledger. Nu am să reușesc niciodată să înțeleg de unde a apărut acest talent uriaș al lui Ledger dat fiind că toate rolurile sale până în acest punct fuseseră mediocre, dar reușește de unul singur nu numai să salveze filmul ci și să creeze un personaj de adâncime acolo unde (zic eu se vede) nu fusese neapărat scris unul.

Există, pe ici pe colo, urme de sclipire. Exemple ar putea fi poveștile din spatele zâmbetului Joker, ideea că un super-erou ar putea duce la comportamentul deviat și nesăbuit al unora care încearcă să-l copieze, teoria anarhistă a Joker-ului. Problema e că acestea sunt din păcate doar urme, teme care de fapt sunt aruncate în aer și neaprofundate vreodată în film, pertinent fiind cazul Haosului lui Joker care nu trece de nivelul de supy al un punkist de 15 ani.

Ca să vezi, am ajuns într-un final la The Dark Knight Rises. Nici nu știu de unde să-l apuc, sincer nici nu știu dacă mai are rost filmul deja câstigându-și notorietatea de inepție grosolană. Probabil e de vină și campania de promovare bine condusă, ce nutrea așteptări destul de mari.

E drept, e posibil ca în cazul meu așteptările să fi fost prea mari. Într-un moment de naivitate m-am lăsat guvernat de hype și am supra-interpretat trailer-ul. Ce speram să văd în film acum era un antagonist cu o ideologie în spatele său, un fel de Tyler Durden mai gras format pe seama tensiunilor economice și sociale ale recesiunii. Tema îmi doream să fie pericolul extremismului ce ia naștere în momentele dificile ale unei civilizații, îmi doream ca Gotham să fie distrus de o mini-revoluție de tip bolșevic. E oare posibil ca ăsta să fie filmul pe care îl așteptam?

Vai de capul meu...

Dacă filmele anterioare aveau fiecare meritul lor, cel de-al treilea reprezintă un eșec pe aproape toate planurile. Spre deosebire de The Dark Knight execuția de data asta e mediocră, căzută pradă tuturor clișeelor și tertipurilor hollywoodiene. Coloana sonoră deși pare să aibă potențial e folosită ba ca nuca în perete ba previzibil / redundant (queue epic victory music). Montajul este stricat într-o asemenea măsură în care întreg filmul pare lipsit de coeziune etc. etc.

Problemele de acest gen însă pălesc pe lânga scenariul idiotic și regia făcută în dorul lelii. Formatul Movie Notes e din nou util:

• Bane nu are vreo ideologie în spate din păcate, ci aparent duce mai departe voința ilogică a League of Shadows. Voință care apropo acum nici nu i se mai potrivește Gothamului, dat fiind ca acesta e prezentat ca un oraș ideal, fără corupție, în care toate merg ca unse - deci stupid x2. 
• John Blake aka Robin realizează care e identitatea adevărată a lui Batman uitându-se în ochii lui Bruce Wayne, i-a pătruns în corazón la o adică; nu - nu glumesc.
• Aparent dacă se face o tranzacție vădit frauduloasă a doua zi nu se rezolvă nimic.
• Există o închisoare în mijlocul lui nicaieri, undeva în Orientul Mijlociu, inițial prezentată ca fiind iadul pe pământ. Ulterior vezi de fapt cum toți prizonierii sunt de treabă și se ajută unul pe altul frățește.
• Bruce are un vis magic cu Ra's al Ghul în care îi e explicată istoria inchisorii cu aprox. 75% corectitudine.
• Povestea respectiva are de-a face cu țări îndepărtate și prințese de tip Disney, iubiri imposibile and sh...stuff.
• Un nene crescut într-o închisoare are accent de intelectual britanic.
• Un copil reușeste sa facă o săritură de pe loc pe care adulții nu o pot. O fi fost Gheorghe Mureșan.
• Bane spune că eliberează populația, eliberând prizonierii periculoși din închisori.
• Lista ar putea continua pentru încă două pagini, vă asigur.

Personajul lui Bane e singurul lucru care te ține cât de cât interesat de film, existând și aici șansa ca filmul să fie salvat de antagonist. Păcat că nimeni nu i-a spus și lui Nolan acest lucru, Bane fiind scris oarecum haotic și lipsit de direcție, oscilând deseori între geniu și prostie. De parcă asta nu ar fi fost deja de ajuns, prin twist-ul previzibil orice urmă de demnitate a personajului este anihilată. Bane este brusc transformat într-un soi de bodyguard sărac cu duhul, îndrăgostit și puțin pămpălău. Nici nu mai înțelegi de ce s-au obosit sa-l pună în atâtea materiale promoționale.

Despre final, hmm... Pentru o fracțiune de secundă am avut impresia că Nolan nu a rămas în totalitate fără boașe și că măcar va omorî super-eroul. Țeapă!, They live happily ever after! Propun prin urmare ca și această trilogie să fie cumpărată de Disney, ca să terminăm discuția.

Trilogia reprezintă o șansă ratată de a coti paradigma încă infantilă sub care se refugiază majoritatea benzilor desenate. Batman Begins a făcut în mare măsură imposibilul și a pavat calea unei reușite în acest sens, dar Rises aproape că distruge sistematic toată munca depusă în cele două titluri precedente, punând capât oricărei urme de maturizare. E păcat pentru că nu se va mai ivi în curând o asemenea șansă, trilogia fiind acum redusă la nivelul de găselniță gratuită.

Seria sunt de părere că merită văzută totuși, tocmai prin prisma a ceea ce ar fi putut să fie, și pentru a face acel exercițiu de imaginație (cât de tare ar fi fost acel Rises sugerat de trailer). Cine știe, poate se va realiza ceva mai de doamne-ajută în 20 de ani, poate...