De Jan Svankmajer am auzit prima dată când mi-am luat un pachet cu scurtmetraje de fraţii Quay. Primul dintre acestea se numea The Cabinet of Jan Svankmajer şi nu am înţeles prea bine ce se întâmpla în el. Era o animaţie stop-motion suprarealistă, un tribut adus unui regizor cult al genului. Sílení al lui Svankmajer nu este un film de animaţie, însă specialitatea regizorului se vede în nişte intermezzouri cu bucăţi de carne şi măruntaie alergând de colo colo în stop-motion. Apare şi Svankmajer cu vreo 2 minute înainte să înceapă genericul şi ne explică premisa filmului, ca să ne putem bucura de el fără să ne frământăm minţile cu detalii 2deep4u.
Aşadar, filmul se doreşte a fi un modest tribut horror adus lui Poe şi marchizului de Sade. Chiar modest nu e, şi nici horror în accepţiunea înţeleasă de colegii mei de blog. Din Sade îl împrumută pe nobilul care se dedă la fapte abominabile, iar din Poe ia subiectul unei povestiri despre nişte nebuni care pun stăpânire pe ospiciu. Rezultatul e o parabolă (satiră?) despre omul strivit între haos şi ordine.
Un tânăr frământat de coşmaruri recurente este luat sub aripa unui marchiz dubios. Soluţia, propune acesta, este renunţarea la orice inhibiţii şi îmbrăţişarea obsesiilor. Un alt personaj, director de sanatoriu, susţine o abordare diametral opusă: controlul oricărei deviaţii prin supunerea trupului la suplicii "corective". Evident că amândoi sunt nişte psihopaţi, iar în acest univers maniheist nu există loc pentru un protagonist gri, căldicel, mediocru. Singura ieşire pentru el ar fi deconectarea de la realitate şi cufundarea într-o nebunie cinstită. Filmul ne învaţă totuşi că există o constantă în pendularea între cele două extreme: orice ai face, femeia tot curvă rămâne.
Chiar dacă mesajul e relativ lipsit de ambiguitate, felul în care e livrat pune Sílení în categoria filmelor mindfuck. Nu chiar de talia lui Jodorowsky, dar oricum, mindfuck. Se petrec tot felul de ciudăţenii aici care ar putea ofensa sufletele mai sensibile, de la scene de balamuc la o veritabilă liturghie neagră. Ca să nu mai vorbesc de fragmentele cu măruntaie animate pe care le-am amintit mai devreme. Un reminder că nu suntem la urma urmei decât nişte bucăţi oarbe de carne - asta e Sílení. Luaţi-l cu încredere, dacă sunteţi în stare să gustaţi această amară revelaţie.
No comments:
Post a Comment