Aţi văzut vreodată un film tunisian? Nu-i nimic. Am văzut eu trei şi o să vă povestesc câte ceva despre ultimul dintre ele.
- Împreună cu El Haimoune şi Tawk al hamama al mafkoud, Bab'Aziz alcătuieşte o trilogie tematică începută în 1986. Nu există o legătură narativă între cele 3 filme, acestea pot fi văzute separat sau în orice ordine.
- Punctul comun al acestora este o viziune fantastică asupra lumii arabe, care aminteşte de basmele celor 1001 de nopţi. Fiind cel mai recent şi având parte de un buget mai mare, Bab'Aziz este şi cel mai şlefuit vizual (şi sonor) dintre ele.
- Este povestea unui bătrân orb care umblă hai-hui prin deşert, căutând împreună cu nepoţica sa locul unei mari adunări a dervişilor. Drumul lor se intersectează cu cel al altor personaje. Alte poveşti apar şi adâncesc spectatorul tot mai mult în mirajul deşertului.
- Lipsa unei naraţiuni mai consistente face din Bab'Aziz un film care încearcă să surprindă ceva ce nu se poate povesti. Peisaje frumoase, muzică şi dansuri tradiţionale - cei obişnuiţi doar cu imaginea Islamului de pe CNN vor avea parte de un mic şoc cultural.
- Deşi per ansamblu a fost o experienţă plăcută, menţinându-mi interesul până la capăt, am constatat că efectul filmului a trecut destul de rapid. Aş fi zis că e cel mai bun din trilogie, dar privind acum în urmă, tot El Haimoune mi se pare mai izbutit. Chiar dacă acesta nu era la fel de arătos, avea o poveste înduioşătoare despre coming of age. Bab’Aziz rămâne doar un miraj. Frumos, dar efemer.
No comments:
Post a Comment