MOVIE NOTES: Starsky and Hutch (2004)

• Do it. 
• Finkle wants some dinkle, do it.
• Lay it on me, do it. 
• Right here, do it.
• Do it. 
• Ooooh, that's a sweet little pucker, I love it. 
• Do it. 
• Bacardi and Cola, do it, do it. 
• Do it. 
• DO IT.

Bad Taste (1987)

Mai ţii minte când ai văzut prima dată ''Lord Of The Rings'' şi ai zis ''Super tareee!'' ? Mai ţii minte când ai văzut prima dată "Dawn Of The Dead" ăla vechi şi de referinţă şi ai zis ''Super tareee!'' ? Mai ţii minte când ţi-ai văzut fratele cum vomita de la prea multă răcitură când erai mic şi ai zis ''Super tareee!'' ? BAD TASTE e cu regizorul de la primul, violenţa de la al doilea şi atmosfera de la al treilea, dar în fucking mini-Australia (Noua Zeelandă) şi e cu extratereştrii muişti, aparent. Also, Derek. Enjoy!

Warm Bodies (2013)

Cred că sunt ani de zile de când așteptam un altfel de film cu zombies. Pe cât de mult îmi plac și savurez fiecare peliculă pe acest subiect, pe atât de mult am început să mă plictisesc de aceleași stereotipuri. Parcă fiecare începe și se termină la fel, fără a aduce nimic nou. Nu mă înțelegeți greșit, au fost destule filme cu zombies care au ieșit din tipar cu anumite elemente și au reușit să stoarcă un "wow!" din partea mea sau a altor iubitori de nemorți, însă parcă niciunul nu a întors ideea de zombie la 180 de grade pentru a ne oferi o altă perspectivă a cadavrelor umblătoare.

MOVIE NOTES: Bab'Aziz (2005)

 

Aţi văzut vreodată un film tunisian? Nu-i nimic. Am văzut eu trei şi o să vă povestesc câte ceva despre ultimul dintre ele.

• Împreună cu El Haimoune şi Tawk al hamama al mafkoud, Bab'Aziz alcătuieşte o trilogie tematică începută în 1986. Nu există o legătură narativă între cele 3 filme, acestea pot fi văzute separat sau în orice ordine.
• Punctul comun al acestora este o viziune fantastică asupra lumii arabe, care aminteşte de basmele celor 1001 de nopţi. Fiind cel mai recent şi având parte de un buget mai mare, Bab'Aziz este şi cel mai şlefuit vizual (şi sonor) dintre ele.
• Este povestea unui bătrân orb care umblă hai-hui prin deşert, căutând împreună cu nepoţica sa locul unei mari adunări a dervişilor. Drumul lor se intersectează cu cel al altor personaje. Alte poveşti apar şi adâncesc spectatorul tot mai mult în mirajul deşertului.
• Lipsa unei naraţiuni mai consistente face din Bab'Aziz un film care încearcă să surprindă ceva ce nu se poate povesti. Peisaje frumoase, muzică şi dansuri tradiţionale - cei obişnuiţi doar cu imaginea Islamului de pe CNN vor avea parte de un mic şoc cultural.
• Deşi per ansamblu a fost o experienţă plăcută, menţinându-mi interesul până la capăt, am constatat că efectul filmului a trecut destul de rapid. Aş fi zis că e cel mai bun din trilogie, dar privind acum în urmă, tot El Haimoune mi se pare mai izbutit. Chiar dacă acesta nu era la fel de arătos, avea o poveste înduioşătoare despre coming of age. Bab’Aziz rămâne doar un miraj. Frumos, dar efemer.

AKIRA (1988)

(Da, încă un film asiatic pe NSF) Aveam filmul ăsta pe watchlist de o grămadă de timp, şi nu ştiu ce mi-a venit azi noapte să-l văd în sfârşit, probabil o fi fost vreo combinaţie de plictiseală şi oboseală ca pe vremuri. Ştiam o mână de chestii despre el a venit din cartea aia şmecheră, 100 Sci-Fi Movies You Must See Before You Die, şi anume că e unul dintre cele mai bune SF-uri ale tuturor timpurilor, că e o animaţie extraordinară.. all that good stuff, n-am vrut să aflu mai multe, m-am lăsat pe spate şi mi-am propus să rămân surprins. Long story short, de mult timp nu am mai luat o decizie atât de bună ca cea de a vedea, finally, AKIRA...

Bullet Ballet (1998)

Câteodată încep să mă macine remuşcările că majoritatea filmelor pe care le văd sunt (foarte) obscure. Nu mai pot povesti cu lumea la o bere fără să las impresia că-s un sac cu băşini. Şi mă gândesc la toate orele în care mi-aş fi putut consolida cum trebuie cultura cinematografică. Sigur că vreau să mă uit la Rămăşiţele zilei. Dar nu sună mai incitant beastploitation-ul unui polonez franţuzit? Şi uite aşa, din obscuritate în obscuritate, mă transform în personajul ăla din poveştile de la bere, care avea la activ "Romanul cocainei" al lui Agheev şi alte vrăjeli ruseşti, dar nu citise niciun Dostoievski. Dar în momente ca ăsta se întâmplă de obicei minunea. Apare un film de nicăieri, cu doar 1000 de voturi pe imdb, şi mă face praf.

Hansel & Gretel: Witch Hunters (2013)

 

Nu cred că este cineva care, atunci când era la vârsta prunciei, nu a auzit de poveștile Fraților Grimm. Eu personal aveam un disc pe care îl ascultam aproape zi de zi, fascinat fiind de scurtele povestioare care se auzeau din boxele combinei mele audio, fabricație rusească. Eh, ce vremuri...

Și iată că după atâta timp am ocazia să văd unele dintre personajele mele preferate, Hansel și Gretel.

Cu mâinile curate (1972)

[Publicăm cu întârziere primul articol primit pe mail. Alexandru a binevoit să ne povestească care-i şpilul şi ce se întâmplă într-unul dintre cele mai cunoscute filme ale lui Sergiu Nicolaescu. Aşa că tinerii noştri cititori născuţi după 1990 ar face bine să ia aminte la rândurile de mai jos]

Se pot spune multe lucruri despre Sergiu Nicolaescu. Că ar fi fost un regizor cu picioarele pe pământ (sau regizor în general) nu e unul dintre ele. Zelul său în încercarea de a turna nu un film cu gangsteri, ci o serie întreagă, a dus ca de obicei lucrurile prea departe. Cu mâinile curate e un film despre lupta dintre interlopi şi poliţie ce ar fi avut loc chiar după al doilea război mondial. O luptă crâncenă am spune, după vizionarea filmului. Crâncenă şi ridicolă.

Sílení (2005)

De Jan Svankmajer am auzit prima dată când mi-am luat un pachet cu scurtmetraje de fraţii Quay. Primul dintre acestea se numea The Cabinet of Jan Svankmajer şi nu am înţeles prea bine ce se întâmpla în el. Era o animaţie stop-motion suprarealistă, un tribut adus unui regizor cult al genului. Sílení al lui Svankmajer nu este un film de animaţie, însă specialitatea regizorului se vede în nişte intermezzouri cu bucăţi de carne şi măruntaie alergând de colo colo în stop-motion. Apare şi Svankmajer cu vreo 2 minute înainte să înceapă genericul şi ne explică premisa filmului, ca să ne putem bucura de el fără să ne frământăm minţile cu detalii 2deep4u.