A trecut mai mult de jumatate de deceniu de când mi-am aşezat ochii pe purulenţa de film care este SLIME CITY (1988) şi pot să spun că are fix acelaşi gust după atâta timp. Şi anume o mega greaţă ca după lapte cu cereale, decât că în loc de lapte ai smântână şi în loc de cereale scorpioni.
Şi cât de bucuros am fost la vârsta de 10-11 ani când l-am luat descărcat de pe un blog al unui băiat din Năvodari despre care auzisem poveşti cum că ieşea cu toporul pe stradă şi îl ridica poliţia. Pentru mine a fost mană cerească să văd un aşa amestec de violenţă ca la ţară, oameni care se scârboşesc non-stop şi o coloană sonoră cu sitetizatoare urbane foarte funky.
A doua oară când l-am văzut era să vomit. E chiar atât de bun.
Povestea este clasică: pictor tânăr şi promiţător se mută cu prietena într-un bloc nou, colocatarii îl conving să încerce un soi de droguri artizanale şi să practice alchimie, lui începe să i se topească pielea decât dacă nu ucide oamenii. Nimic nou. Mai are şi o vecină care cred ca e foarte familiarizată cu albumul VENOM ''Welcome To Hell'' şi care e o mare atracţie a filmului dacă mă întrebi pe mine.
Mă termină filmul ăsta. L-aş vedea de 100 de ori şi nu m-aş plictisi. Este gore gratuit în adevăratul sens al cuvântului şi e fantastic. Vă las cu scena climactică de 15 minute (!!!) care încheie filmul printr-o luptă între protagonist/antagonist cu prietena lui, scenă care este...
 |
| cel mai frumos lucru din lume. |
NSF Rating: 10/10.
No comments:
Post a Comment