MOVIE NOTES: Dora-heita (2000)

• După un scenariu de Kurosawa, Kobayashi, Kinoshita şi Ichikawa. Trebuia să fie regizat de toţi patru, însă doar cel din urmă mai era în viaţă în 1999.
• Poveste clasică despre samuraiul outsider care le bagă beţe în roate unor interlopi locali. Yojimbo gen, dar cu mai mult alcool şi gheişe. Şi totuşi, un film surprinzător de cuminte.
• În rolul principal îl veţi recunoaşte pe şeful celor 13 asasini din remake-ul lui Miike. Joacă bine şi aici, m-au amuzat teribil scenele în care îi pune cu botul pe labe pe mahări.
• Luptele în schimb sunt puţine şi neinteresante. De fapt, cam tot filmul e dezlânat şi plicticos, în ciuda numelor mari implicate. Aproape două ceasuri cu samurai stând în fund şi răţoindu-se unul la altul, plus ceva filler material cu o gheişă pe post de romantic interest, care n-are nicio relevanţă în economia filmului.
• E ok, merge. Luaţi-l dacă le-aţi terminat întâi pe alea din anii ‘60-‘70.

Ivan cel Groaznic (I)

Printre volume de Lucreţiu Pătrăşcanu, Laurenţiu Fulga şi alte cărămizi de maculatură, bunicul meu avea în bibliotecă şi o carte despre filme vechi. Ceva cu “celuloid” în titlu. Era cartea mea preferată când eram mic, pentru un motiv foarte simplu: avea multe poze. Erau în mare parte portrete de actori gen Pola Negri sau Rudolph Valentino, dar se găseau şi câteva interesante. Cel mai mult îmi plăcea cadrul pe care-l vedeţi în capul postării. Cred că l-aţi mai văzut. Trebuie să fi rezonat perfect cu lecturile mele de atunci, din colecţia “Poveşti nemuritoare”. Just look at it. Zici că-i o ilustraţie la un basm rusesc, nu de-adevăratelea.